Licurici

Digestia dragostei

2011-03-27T06:53:00.000-07:00

M-am trezit de propriu tipat. Incerc sa ma misc, dar transpiratia-mi parca este de smoala. Cu greu ma ridic din pat si alerg desculta pe hol cu gandul sa ajung cat mai repede jos si sa ma intind pe pamant. Ma calmez imediat ce simt iarba sub picioare. Deodata imi dau seama ca pamantul miroase a carne. De fapt, miroase ca tine-un parfum amarui de dulce renuntare. Si cum trupul meu urla de dor, am luat doi pumni de pamant si am inceput sa te devorez. In noaptea aceea mi te-am integrat cu o furie nebuna. Dar mi s-au strecurat si pietre si flori. Sper doar sa le elimin foarte repede pentru a-ti face tie cat mai mult loc. Ramane de vazut acum daca te voi inlatura si pe tine. Probabil este doar o chestiune de timp. Pot doar sa-ti spun ca niciodata nu am avut o foame asa usturator de patimasa. Acum nu pot decat sa las digestia sa-si urmeze cursul.

Motive pentru a nu-ti scrie licenta

2011-02-27T12:41:00.000-08:00

1)esti flamand si nu poti lucra pe burta goala
2)trebuie sa astepti cel putin 20 de min de cand ai mancat sa poti sa te apuci de treaba (doar nu vrei sa ti se puna carcel la creier ?? )
3)e mai interesant sa numeri paianjenii din camera de camin
4)e mai practic sa vezi cu ce viteza se inmultesc gandacii
5)prietenii te someaza sa iesi la bere si doar nu vrei sa-i dezamagesti?!
6)a aparut inca un episod din serialul tau preferat
7)ti-ai amintit ca nu mai ai haine curate
8)esti prea adormit si trebuie sa-ti faci o cafea
9)ai baut prea multa cafea si nu poti sta locului
10)pentru ca e prea tarziu si nu vrei sa-ti deranjezi colegii de camera cu tastatul
11)pentru ca e duminica si iti interzice religia
12)pentru ca e sambata si iti interzice religia altora
13)pentru ca ti-a taiat o pisica neagra calea si daca te apuci de scris lucruri rele se vor intampla!
14)pentru ca mai e timp
15)pentru ca nu ai chef
16)pentru ca ai chestii mult mai importante de facut
17) pentru ca te-a lovit astenia de primavara si nu te poti concentra
18)pentru ca efectiv nu vrei.....

L'hiver sur la ulitza

2010-11-21T14:20:00.000-08:00

Un poem gasit din intamplare, dar mult prea simpatic sa nu fie promovat :)

L'hiver sur la ulitza

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-i dă pe toţi grămadă,
Înapoi.
Nu e cuşer, dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni, ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.
Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau, pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.
Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.
Opt cercei într-ânsa are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.
Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.
Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.
Un reporter vine-n grabă
Să le ia un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.
Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi’ncă nu mai e româna
De bonton.
Zice: -„Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.
Şi, degeaba ne-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.
Nu e mare socoteală
Că acasă ne-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris”!

On the road

2010-11-17T16:25:00.000-08:00

Trebuie sa ies…unde imi sunt sosetele ??? Offf, rucsacul pe unde l-am pus de data asta ? Oare ce sa-mi iau? Gabriel Garcia Marquez sau Ana Blandiana ? Ar fi bine sa pun si ceva conserve.

Trebuie neaparat sa plec din camera asta…din orasul asta. Unde este ghiozdanul ala ?? Oricum nici nu stiu ce sa pun in el. Stiu doar ca trebuie sa fug !!! Sa fug din tara asta, sa ies din spatiu, din timp, din mine, din tine, din toate...au....m-am zapacit cu totul>>>>>

Te-am gasit ! Geaca daruita de mama. Are buzunare destul de largi sa iau toata caldura caminului cu mine. Patura era oricum prea grea sa o car. Cred ca pot sa indes si niste zambete razvratite pe-acolo. O harta cred ca ar fi utila…stai asa…cum adica o harta ??…mereu o sa stiu sa ma intorc acasa (ce gand nebun !!). Sa nu uit cumva speranta. Cred ca as mai avea nevoie de o tona de rabdare si de niste picaturi de curaj. Mp3…in nici un caz…are cerul destule pasari.

Cred ca sunt in final gata ! Ahhh…cum uitam esentialul. Sa imi iau ramas bun si sa va imbratisez pe fiecare-n parte !!

Gata. Acum sunt pregatita !!! Nu ma cautati. Am plecat sa alerg cu lupii si sa imi urlu durerea la luna. O sa ma intorc doar cand o sa pot sa va aduc numai iubire. Pana atunci, cred ca o sa treaca ceva timp.

Urati-mi noroc !!!

Scrisoare de ramas bun

2010-11-16T15:24:00.000-08:00

Dragul meu ….oare cum te numesti ?

Am uitat de mult chipul tau. Nici de vocea ta nu pot sa-mi amintesc. Ce culoare aveau ochii tai? Parca erai mai inalt decat mine…

Stiu ca inca mai port tatuat pe obraz primul tau sarut. Parul imi miroase in continuare a fum de tigara. Si ce aroma ciudat de placuta are. Imi amintesc cu zambetul pe buze cat de mult imi displacea viciul tau. Iar urechile inca mai pastreaza ecoul pasilor tai. Puteam sa te recunosc dintr-o mie dupa sunetul lor. Caci tu nu mergeai, tu pluteai. Iar eu auzeam aripi de ingeri cand te apropiai de mine. Pielea mea mai are si acum cicatricile atingerilor tale.

Inima inca imi arde amintindu-mi de prima cearta. Am ajuns din cei mai buni prieteni sa traim ca niste straini. Eu nu mai puteam indura tipatul lacrimilor tale. Tu nu mai suportai tristetea mea.

Acum stau si insir multe amintiri ce imi pun un zambet pe buze. Multe lucruri nespuse; poate intr-o zi vom avea curajul sa le spunem. Sau poate o sa treaca prea mult timp si nu o sa mai fie necesar sa le rostim. Cine stie ? Nu a fost sa fie mai mult sau poate ca a fost mai mult decat suficient. Poate am fortat mai mult decat trebuia sau nu am fortat destul.

Cert este ca am incercat si asta este cel mai important. Eu iti doresc acum sa iti gasesti perechea din cat mai putine incercari. Eu vreau doar sa imi gasesc un colt de liniste ca sa-mi pot reface puterile.

In final nu mai pot spune decat ca a fost o onoare sa te cunosc.

Cu drag,

nu mai conteaza cine

Reteta de fericire

2009-04-05T14:09:00.000-07:00

Din nefericire sunt nevoita sa port ochelari. Fara ei sunt aproape oarba. Dar m-am gandit ca dau prea multa importanta ideii ca trebuie sa vad. Si astfel intr-o mi-am lasat ochelarii acasa. La inceput am avut un sentiment de nesiguranta. Nu distingeam prea multe lucruri. Dar ce conteaza e ca puteam sa ma descurc sa ajung unde trebuie. Pe drum nu mai vedeam fetele triste ale oamenilor sau dispretul lor. De fapt nu vedeam toate detaliile carora eu le dadeam atata importanta si care erau in realitate inutile. In aceea zi am fost cu adevarat fericita. Fericita pentru ca ma simteam oarecum libera. Descotorosita de parerile altora si concentrata doar pe ce este important pentru mine. Din pacate nu am mai putut sa repet experimentul din cauza durerilor de cap. Dar in mod cert am invatat ceva important:ca uneori e bine sa mai fii si orb ca sa iti amintesti ceea ce conteaza de fapt pentru tine:D.

Ale naibii aparente

2009-03-25T15:40:00.000-07:00

M-am saturat de ipocrizia expresiei: "Aparentele inseala!" Ca sa demonstrez afirmatia o sa va povestesc un mic experiment. Intr-o zi m-am inbracat normal: pantaloni, camasa si o geaca "cuminte". Nimic deosebit. A doua zi m-am imbracat cu o haina de piele ce seamana cu o geaca de motociclist. Lumea isi schimbase atitudinea fata de mine. Am urcat in RATB si pe langa faptul beneficiam de mai mult spatiu, mi s-a intamplat ca unii sa ma masoare din cap pana-n picioare si vizibil(daca nu chiar ostentativ) isi verificau bunurile.

Primul impuls a fost sa rad rautacios. se uitau la mine ca si cum voiam sa le fur sufletul(oricum nu aveam ce sa fur pt ca zi de zi si-l prostitueaza si si-l vand ei de buna voie). Dar apoi m-am intristat si am realizat cat de ipocriti suntem. Toti suferin de acesta boala (sa nu se inteleaga ca eu ma exclud) si reproducem astfel de proverbe , dar in realitate nu stim cine suntem si cum reactionam. Ideea e ca acest lucru ne face sa ne simtim fericiti....si pana la urma asta e tot ce conteaza. Eu o sa port in continuare geaca de motociclist si o sa profit de ipocrizia lumii pentru simplul motiv ca o sa am mai mult loc in RATB >:).

Fetita

2008-04-14T09:41:00.000-07:00

Azi, ca in orice alta zi, stateam si ascultam plansetul peretilor. Inaintea mea trebuie sa fi stat o familie ce avea o relatie alcatuita doar din conflicte caci, se pare ca peretii au absorbit toata energia negativa pe care o elibereaza in fiecare zi plangand. Si, ascultand, am inceput sa aud batai de inima din zid. Curioasa, am inceput sa cojesc peretele cu unghia. Iar in perete am observat trupul unei fetite. Dorind sa vad daca nu cumva e un vis, am atins-o, iar ea s-a miscat si a iesit din mormant. Avea ochii si gura cusute, iar in fiecare deget avea cate un ac. Unul mai mare, altul mai mic, unul mai gros, altul mai subtire. Si-a scos din carne unul. Apoi a inceput sa-si rupa fire de par si sa le impleteasca. In tot acest timp eu am stat paralizata in fata ei, hipnotizata de o muzica sinistra, o melodie ce ii avea originea in trupul ei, o simfonie alcatuita din tipetele celor aflati in infern si din bocetele celor vii care ii jelesc. Dupa ce a terminat operatia, s-a indreptat spre mine si, minutios, mi-a cusut buzele, pleopele si degetele, dupa care a adaugat ca abia acum sa indraznesc sa descopar adevarul. Si, astfel, cu cat incercam sa deschid mai mult ochii, cu atat intunericul sporea; cu cat inchideam mai mult pleopele, cu atat lumina devenea mai puternica. Cu cat incercam sa vorbesc, cu atat linistea crestea; cu cat taceam mai mult, cu atat spuneam mai multe. Astfel am patruns din ce in ce mai mult in tainele vietii, insa durerea se accentueaza o data cu trecerea timpului. Dar eu nu o invinovatesc pe acea fetita, caci si ea a fost la randul ei cusuta si chinuita fara sa aiba vreo vina. Poate ca eu imi merit soarta, dar ea sigur nu trebuia sa cunoasca aceasta durere.

Negustorul de vise

2008-04-01T08:05:00.000-07:00

Noapte...ora 5...nu pot sa adorm. Pentru ca iar sufar de insomnie ma hotarasc sa colind strazile orasului prafuit. Dar strazile pareau sedate, caci se clatinau si as fi spus ca fug de mine. M-am dus in parc, m-am asezat pe iarba si , deodata, un om mi s-a alaturat. Am remediul pentru boala ta!"."Vinzi moartea la bucata?" , "Nu, vand vise la bucata". Si, din haina lui carpita a scos un glob de cristal si m-a intrebat daca sunt tentata. "De ce nu? L e vreau pe cele mai frumoase pe care le aveti. Dar eu cu ce sa va platesc?" , "Du-te acasa si incearca sa dormi. Sa revii maine si sa-mi spui daca a avut efect leacul meu si atunci vom negocia". Curioasa peste masura, am alergat intr-un suflet pana in camera mea, m-am asezat in pat si am incercat sa dorm. Dar, stupoare, visele erau urate, se transformasera in cosmaruri. A doua zi, m-am intors in parc si i-am povestit strainului totul. Uluit, mi-a intins cateva vise "stricate". Mi-a explicat ca acestea i-au fost oferite de alti oameni care nu le mai doreau, dandu-le la schimb pt cele pe care le avea el. Acum pot in final sa dorm, dar ce nu pot sa inteleg este cum se face ca oamenii renunta atat de usor la comori pentru a achizitiona niste umbre.

Stiloul

2008-03-25T05:46:00.000-07:00

Ai vrut sa-mi spui ceva, dar ai uitat ce anume. Si chiar daca ti-ai fi amintit, niciodata nu ai fi putut sa-ti faci bucatile de suflet sa vorbeasca, cel mult, ai fi reusit sa le faci sa tremure de emotie. Insa ai fost asa de hotarat, incat mi-ai cerut mana. Ai luat un cui ruginit si ai inceput sa incrustezi in mana mea o parte din tine. Folosind propriul sange mi-ai insemnat in palma viata ta. Astfel, tot ceea ce lucrez acum, muncesc cu dragoste si totul il facem impreuna, chiar daca nu esti langa mine. Dar, din cand in cand, mana imi sangereaza, semn ca sufletul meu are nevoie de tine. Si, cateodata, mana ma doare, semn ca tu ai nevoie de mangaiere.

Acum ca am rana, nu mai e nevoie sa-mi vorbesti, caci in fiecare seara, la apus, sangele imi clocoteste in vene, iar eu aud soapte din trupul meu. In schimb, am nevoie de afectiunea ta. Simt ca si cum un duh malefic a intrat in mine. Te rog foloseste-ti iubirea ca descantec si vindeca-ma!

Muzica astrelor

2008-03-19T10:42:00.000-07:00

Stau acum si-ti scriu un gand drept cu mana stanga. Am golit pixul de pasta ca sa-ti scriu cu propriul suflet. Iti voi inseila randunele care vor zbura de pe zdreanta de hartie direct in al tau suflet. Si, poate, randunelele iti vor aduce primavara in inima si, probabil, vei renaste prin iubire.Astfel, poate ma vei ajuta si pe mine sa pot simti. Oare tu stii ca lumea are la origine vibratiile coardelor? Noaptea, cand aud fantomele plangand, stau si imi visez gandirea, iar ideile mele danseaza pe cantecul astrilor. Totul ca tu, a doua zi, sa-mi spui ce cantece ai mai compus, fara macar sa banuiesti ca de fapt imi canti viata.

Cutia cu cenusa

2008-03-13T09:48:00.000-07:00

Azi am hotarat sa-mi privesc sufletul. Mi-am amintit ca l-am ars si l-am pus intr-o urna, caci era numai zdrente si nu il mai putea darui. Uitandu-ma la el am obsevat cum el s-a transformat in cioburi. Uimita de schimbarea survenita, am inceput sa plang. Iar lacrimile mi le-am impletit si cu ele mi-am cusut franturile sufletului. Si, asa, cusut, mi-am imbracat sufletul si am iesit sa ma vada toata lumea cum m-a sfartecat. Iar lumea s-a mirat cand mi-a vazut ca merg cu sufletul la vedere. Soarele, in schimb, mi-a zambit si si-a abatut razele asupra mea. Lumina lor m-a strapuns, iar in clipa urmatoare eram alcatuita din curcubeie frante. Datorita astrului cioburile mi s-au unit, iar sufletul meu s-a vindecat. Acum, fiindca este intreg, mi-l voi oferi din nou si din nou si poate cineva o sa-l accepte din moment ce nu mai e frant. Caci va intreb, ce bucurie mai mare poate fi decat aceea de a te darui, chiar si asa mutilata, sangeranda, cu speranta ca vei schimba ceva si cu speranta ca cineva te va acepta asa cum esti?